grava

română

Etimologie

Din fr. graver.

Pronunție

• AFI: /gra'va/

Verb

Conjugarea verbului grava
Infinitiv	a grava
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gravez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să graveze
Participiu	gravat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.

   A grava metalul.

Sinonime

• (rar) scrijeli

Cuvinte derivate

• gravare
• gravat
• gravură

Traduceri

a săpa imagini sau ornamente întru-un material

engleză: engrave (English) finlandeză: kaivertaa (Suomi) franceză: graver (Français)

suedeză: inrista (Svenska), gravera (Svenska) turcă: hakketmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

catalană

(Català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

grava f.

1. pietriș

Sinonime

• pòlvores gruixudes
• sorra grossa

---

spaniolă

(Español)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

grava f.

1. pietriș

Sinonime

• gravilla