ierta

română

Etimologie

Din lat. libertare.

Pronunție

• AFI: /ˈjer.ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) ierta
Infinitiv	a (se) ierta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) iert
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) ierte
Participiu	iertat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva.
2. a scuza.
3. a scuti, a dispensa pe cineva de o obligație.
4. (pop. și fam.) a îngădui, a permite, a da voie să...

Sinonime

• 1: absolvi, scuza
• 2: (bis.) dezlega
• 3: (reg.) îngădui, (înv.) lăsa, șterge, trece

Antonime

• osândi, pedepsi

Cuvinte derivate

• iertare
• iertat
• iertător

Locuțiuni

• De neiertat = condamnabil

Expresii

• A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea)
• Dumnezeu să-l ierte =spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort
• Doamne, iartă-mă! = spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă
• Ba să mă ierți! = formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă!
• (reg.) Nu-i iertat = este interzis

Traduceri

a scuza

afrikaans: vergeef (Afrikaans) catalană: perdonar (Català) chineză: 原谅 (中文) engleză: forgive (English) esperanto: pardoni (Esperanto) faroeză: fyrigeva (Føroyskt) finlandeză: antaa anteeksi (Suomi) franceză: pardonner (Français) germană: vergeben (Deutsch) indoneziană: memaafkan (Bahasa Indonesia), mengampuni (Bahasa Indonesia) islandeză: fyrirgefa (Íslenska)

italiană: perdonare (Italiano) japoneză: 許す (ゆるす, yurusu) (日本語) latină: ignoscere (Latina) neerlandeză: vergeven (Nederlands) papamiento: pordoná (Papiamentu) poloneză: przebaczać (Polski) portugheză: perdoar (Português), desculpar (Português) spaniolă: perdonar (Español) suedeză: förlåta (Svenska) turcă: affetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

retoromană

(Rumantsch)

Etimologie

Din lat. heres.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ierta f.

1. succesor, moștenitor