iluzie
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.
Pronunţie
- AFI: /i'lu.zi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului iluzie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iluzie | iluzii |
| Articulat | iluzia | iluziile |
| Dativ-Genitiv | iluziei | iluziilor |
| Vocativ | iluzio | iluziilor |
- percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.
- (fig.) situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A(-şi) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile
- A-şi pierde iluziile = a rămâne dezamăgit
Traduceri
Traduceri