inimiciție

română

Etimologie

Din lat. inimicitia. Cf. it. inimicizia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului inimiciție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inimiciție	inimiciții
Articulat	inimiciția	inimicițiile
Dativ-Genitiv	inimiciției	inimicițiilor
Vocativ	'	'

1. (livr.) dușmănie, vrăjmășie, ură.

Sinonime

• animozitate, discordie, dușmănie, inamiciție, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie

Antonime

• amiciție, prietenie

Cuvinte derivate

• inimic

Traduceri

dușmănie

albaneză: armiqësi (Shqip) engleză: enmity (English), hostility (English) esperanto: malamikeco (Esperanto) estoniană: vaenulikkus (Eesti) finlandeză: viha (Suomi), vihanpito (Suomi) franceză: inimitié (Français) f. germană: Feindschaft (Deutsch) f. greacă: εχθρότητα (Ελληνικά) (ehthrótita) f. italiană: inimicizia (Italiano) f. japoneză: 敵対 (日本語) (てきたい, tekitai), 敵意 (日本語) (てきい, tekii), 不和 (日本語) (ふわ, fuwa)

maghiară: ellenségeskedés (Magyar) norvegiană: fiendskap (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: vijandschap (Nederlands) m. poloneză: wrogość (Polski) portugheză: inimizade (Português) f. rusă: враждебность (Русский) (vražd'ébnost') f. spaniolă: enemistad (Español) suedeză: fiendskap (Svenska) c. turcă: düşmanlık (Türkçe), husumet (Türkçe)

Referințe

• DEX online