prietenie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Variante
- (reg.) prietinie
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pri.e.te'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prietenie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prietenie | prietenii |
| Articulat | prietenia | prieteniile |
| Dativ-Genitiv | prieteniei | prieteniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
- O prietenie durabilă.
- atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
- Ne-a arătat multă prietenie.
- legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.
- Prietenia dintre țările lumii.
Sinonime
- 1: amiciție, (înv. și pop.) prieteșug, (înv. și reg.) amicie, (reg.) fârtăție, ortăcie, (înv.) prietnicie
- 2-3: amabilitate, atenție, bunăvoință, solicitudine
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
amiciție
|
|
