iubit
română
Etimologie
Din verbul a iubi.
Pronunție
- AFI: /juˈbit/
Substantiv
| Declinarea substantivului iubit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iubit | iubite |
| Articulat | iubitul | iubitele |
| Genitiv-Dativ | iubitului | iubitelor |
| Vocativ | iubitule | iubitelor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului iubit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | iubit | iubiți |
| Feminin | iubită | iubite |
| Neutru | iubit | iubite |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului iubit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iubit | iubiți |
| Articulat | iubitul | iubiții |
| Genitiv-Dativ | iubitului | iubiților |
| Vocativ | iubitule | iubiților |
- persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din iubi.
Verb
- forma de participiu trecut pentru iubi.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online