karate

română

Etimologie

Din franceză karaté.

Pronunție

• AFI: /ka'ra.te/

Substantiv

Declinarea substantivului karate
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	karate	invariabil
Articulat	karatele	invariabil
Dativ-Genitiv	karatelui	invariabil
Vocativ	'	invariabil

1. metodă de luptă, de origine japoneză, care face apel în atac sau apărare doar la mijloace naturale.

Traduceri

Traduceri