mânjeală
română
Etimologie
Din a (se) mânji + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /mɨn'ʒe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mânjeală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mânjeală | mânjeli |
| Articulat | mânjeala | mânjelile |
| Genitiv-Dativ | mânjelii | mânjelilor |
| Vocativ | mânjeală | mânjelilor |
- faptul de a (se) mânji.
- murdărie.
- (reg.) amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui.
- un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online