sămânță
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină populară sementia.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sămânță |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sămânță | semințe |
| Articulat | sămânța | semințele |
| Dativ-Genitiv | seminței | semințelor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă.
- Are sămânță superioară pentru semănat.
- (fig.) cantitate mică din ceva.
- (la pl.) grăunțe germinative întrebuințate în alimentație, în medicină, în industrie etc.
- Semințe de floarea-soarelui.
- Mănâncă semințe de dovleac.
- (pop.) nume dat ouălor unor insecte.
- (pop.) produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul.
- (înv.) progenitură, urmaș, descendent.
- specie, gen, fel, soi.
- viță, neam, seminție.
- (fig.) element din care se dezvoltă ceva.
- cauză, pretext, motiv.
Sinonime
Cuvinte derivate
- însămânța
- însămânțare
- însămânțat
- sămânța
- sămânțare
- sămânțat
- semăna
- semănare
- semănat
- semănător
- semănătură
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. adj.) De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere.
- (loc. adj.) Bun de sămânță = prolific.
- (loc. adj. și adv.) De sămânță = pentru prăsilă.
Expresii
- Nici de sămânță = deloc, nimic
- Sămânță de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuție, de ceartă
- A avea sămânță de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală
- De toată sămânța = de tot felul
Traduceri
organ al plantelor superioare care conține nucleul germinativ
|
|
