numerota

română

Etimologie

Din fr. numéroter.

Pronunție

• AFI: /nu.me.ro'ta/

Verb

Conjugarea verbului numerota
Infinitiv	a numerota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	numerotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să numeroteze
Participiu	numerotat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele).

Sinonime

• pagina

Cuvinte derivate

• numerotare
• numerotat
• numerotator
• numerotație
• numeroter

Cuvinte apropiate

• număr
• număra

Traduceri

a însemna cu numere în ordine succesivă

bretonă: niverenniñ (Brezhoneg) cehă: číslovat (Česky) ebraică: מספר (עברית) (misper) engleză: number (English) finlandeză: numeroida (Suomi) franceză: numéroter (Français) germană: nummerieren (Deutsch) greacă: αριθμώ (Ελληνικά) (arithmó) interlingua: numerar (Interlingua) irlandeză: uimhrigh (Gaeilge) islandeză: númera (Íslenska), tölusetja (Íslenska)

italiană: numerare (Italiano) latină: numerare (Latina) macedoneană: нумерира (Македонски) (numeríra) maghiară: megszámoz (Magyar) neerlandeză: nummeren (Nederlands) poloneză: numerować (Polski) portugheză: numerar (Português) rusă: нумеровать (Русский) (numerovát’) spaniolă: numerar (Español) suedeză: numrera (Svenska) turcă: numaralamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online