obstacol

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză obstacle < latină obstaculum, italiană obstacolo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
obstacol
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obstacol obstacole
Articulat obstacolul obstacolele
Dativ-Genitiv obstacolului obstacolelor
Vocativ obstacolule obstacolelor
  1. piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
  2. (fig.) ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție.
  3. (sport) piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.


Traduceri

Referințe