otoman
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină othomannus.
Pronunţie
- AFI: /o.to'man/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului otoman |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | otoman | otomani |
| Feminin | otomană | otomane |
| Neutru | otoman | otomane |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului otoman |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | otoman | otomani |
| Articulat | otomanul | otomanii |
| Dativ-Genitiv | otomanului | otomanilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care făcea parte din populaţia de bază a statului feudal turc sau era originar de acolo; osman.
Traduceri
Traduceri