Sari la conținut

pleosc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Onomatopee. Confer slavă (veche) pleskŭ.

Pronunție

  • AFI: /ple̯osk/


Interjecție

  1. cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe