răufăcătoare
română
Etimologie
Din răufăcător.
Pronunție
- AFI: /rəw.fə.kə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răufăcătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răufăcătoare | răufăcătoare |
| Articulat | răufăcătoarea | răufăcătoarele |
| Genitiv-Dativ | răufăcătoarei | răufăcătoarelor |
| Vocativ | răufăcătoareo | răufăcătoarelor |
- persoană care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcătoare de rele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online