recțiune
română
Etimologie
Din franceză rection, germană Rektion.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului recțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recțiune | recțiuni |
| Articulat | recțiunea | recțiunile |
| Genitiv-Dativ | recțiunii | recțiunilor |
| Vocativ | recțiune | recțiunilor |
- (gram.) calitate a unui cuvânt de a primi un determinant care trebuie să aibă o anumită formă flexionară sau o anumită construcție prepozițională; legătura dintre cuvinte și determinantele lor; regim.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online