trebui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă trĕbovati.

Pronunție

  • AFI: /tre.bu'i/


Verb


Conjugarea verbului
trebui
Infinitiv a trebui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
trebui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trebuie
Participiu trebuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva).
    Trebuie să mai fac un singur pas.
  2. (v.tranz. unipers. și impers.) este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să...
    Trebuie să procedăm astfel...
  3. (v.tranz. unipers. și impers.) a fi probabil sau posibil, a se putea presupune.
    Trebuie să fie coaptă poama.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți
  • Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...)


Traduceri

Referințe