ruga

română

Etimologie

Din lat. rogare.

Pronunție

• AFI: /ru'ga/

Verb

Conjugarea verbului (se) ruga
Infinitiv	a (se) ruga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) rog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) roage
Participiu	rugat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o 3favoare etc.

   L-a rugat să-i facă un serviciu.

2. a pofti, a invita.

   Îl roagă să intre.

3. (v.refl.) (în practicile religioase) a face o rugăciune, a invoca divinitatea.

   Toată ziua se roagă.

4. (v.refl.) a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva.

Sinonime

• 1: (înv.) cerca
• 2: invita, pofti, solicita
• 3: (bis.) se închina, (reg.) (se) sineca

Cuvinte derivate

• rugar
• rugare
• rugat
• rugă
• rugăciune
• rugăminte
• rugător

Expresii

• A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva
• Te rog (sau rogu-te) (frumos) = formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil
• A-și ruga moartea = a-și dori moartea
• A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva)
• A ruga cu cerul și cu pământul = a se ruga cu o stăruință deosebită
• Mă rog = formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori "dacă vrei, cum vrei"
• Mă rog matale = te rog cu multă insistență

Traduceri

a solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă

albaneză: lut (Shqip) arabă: رجا (rajā) (العربية) bosniacă: pitati (Bosanski) bulgară: моля (molya) (Български) catalană: demanar (Català) cehă: žádat (Česky) chineză: 问 (wèn) (中文), 询问 (xúnwèn) (中文) coreeană: 청하다 (cheonghada) (한국어), 부탁하다 (butakhada) (한국어) croată: moliti (Hrvatski) daneză: bede (Dansk) ebraică: לבקש (le'vaqesh) (עברית) engleză: ask (English) esperanto: peti (Esperanto) estoniană: paluma (Eesti) finlandeză: pyytää (Suomi) franceză: demander (Français) germană: bitten (Deutsch) greacă: παρακαλώ (parakaló) (Ελληνικά), ζητώ (zitó) (Ελληνικά) hindi: पूछना (pūčanā) (हिन्दी), माँगना (mā.nganā) (हिन्दी) idiș: בעטן (betn) (ייִדיש) indoneziană: minta (Bahasa Indonesia) irlandeză: iarr (Gaeilge), pléigh (Gaeilge)

islandeză: spyrja (Íslenska) italiană: chiedere (Italiano), domandare (Italiano) japoneză: 聞く (きく, kiku) (日本語)/尋ねる (たずねる, tazuneru) (日本語), 頼む (たのむ, tanomu) (日本語) latină: rogare (Latina), precari (Latina) maghiară: kér (Magyar) norvegiană: be om (‪Norsk (bokmål)‬) persană: پرسیدن (porsidan) (فارسی) poloneză: prosić (Polski) portugheză: pedir (Português) rusă: просить (prosít’) (Русский) sârbă: питати (pitati) (Српски / Srpski) scoțiană: speir (Scots) slovacă: žiadať (Slovenčina), prosiť (Slovenčina) slovenă: prositi (Slovenščina) spaniolă: pedir (Español) suedeză: be om (Svenska) swahili: kuomba (Kiswahili) thailandeză: ถาม (thām) (ไทย), ถามหา (thāmhā) (ไทย) turcă: dilemek (Türkçe) vietnameză: cầu xin (Tiếng Việt)

a face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu

afrikaans: bid (Afrikaans) albaneză: te lutesh (Shqip) arabă: صلى (ʂállā) (العربية) bască: otoitz egin (Euskara) catalană: resar (Català), pregar (Català) cehă: modlit se (Česky) chineză: 祈祷 (qídǎo) (中文) coreeană: 빌다 (bilda) (한국어) croată: moliti (Hrvatski) daneză: bede (Dansk) engleză: pray (English), beg (English) esperanto: preĝi (Esperanto) finlandeză: rukoilla (Suomi) franceză: prier (Français) germană: beten (Deutsch) idiș: בעטן גאָט (betn got) (ייִדיש) islandeză: biðja (Íslenska) italiană: pregare (Italiano) japoneză: 祈る (いのる, inoru) (日本語)

latină: orare (Latina) letonă: skaitīt lūgšanu (Latviešu) lituaniană: melstis (Lietuvių) maghiară: imádkozik (Magyar) malteză: titlob (Malti) neerlandeză: bidden (Nederlands) occitană: pregar (Occitan) papamiento: resa (Papiamentu) poloneză: modlić się (Polski) portugheză: rezar (Português), orar (Português) rusă: молиться (molít’s’a) (Русский) sârbă: молити (moliti) (Српски / Srpski) slovacă: modlitba (Slovenčina) slovenă: moliti (Slovenščina) spaniolă: rogar (Español) suedeză: bedja (Svenska) thailandeză: เคารพบูชา (kaoróp boochaa) (ไทย) turcă: dua etmek (Türkçe)

Etimologie

Derivat regresiv din rugă.

Pronunție

• AFI: /'ru.ga/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru rugă.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Din lat. rūga.

Pronunție

• AFI: /'ruga/

Substantiv

ruga f., rughe pl.

1. rid, zbârcitură, cută
2. (fig., rar) defect

Sinonime

• 2: difetto

Cuvinte derivate

• antirughe
• rugoso

Cuvinte apropiate

• corrugare

---

portugheză

(Português)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ruga f., rugas pl.

1. rid, zbârcitură, cută
2. pliu

---

sardă

(Sardu)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ruga f.

1. omidă

Cuvinte apropiate

• mariavolavola