sufită

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană soffitta, franceză soffite.

Pronunție

  • AFI: /su'fi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sufită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sufită sufite
Articulat sufita sufitele
Genitiv-Dativ sufitei sufitelor
Vocativ sufită sufitelor
  1. parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; (p.ext.) element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei.


Traduceri

Etimologie

Confer sofită.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru sofită.

Anagrame

Referințe