trântor

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Traduceri

română

Etimologie

Cf. sl. trontŭ.

Pronunţie

• AFI: /'trɨn.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului trântor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trântor	trântori
Articulat	trântorul	trântorii
Dativ-Genitiv	trântorului	trântorilor
Vocativ	trântorule	trântorilor

1. masculul albinei.

   Albină lucrătoare şi trântor.

2. epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora.

Sinonime

• 1: (entom.) (prin Mold.) lăutar

Traduceri