univers
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. univers < lat. universum.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului univers |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | univers | universuri |
| Articulat | universul | universurile |
| Dativ-Genitiv | universului | universurilor |
| Vocativ | universule | universurilor |
- lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi spaţiu, infinit de variată în ce priveşte formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei.
- Fenomenele fizice din univers.
- globul pământesc; parte populată a globului pământesc (împreună cu tot ce se află pe el); locuitorii globului pământesc.
- mediul, cercul, lumea imediată în care trăieşte cineva sau ceva: domeniu material, intelectual sau moral.
Sinonime
Cuvinte derivate
- universal
- universalism
- universalist
- universalitate
- universaliza
- universalizare
- universitar
- universitate
Traduceri
lumea în totalitatea ei, nemărginită în timp şi în spaţiu
|
|
Referinţe
franceză
(Français)
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /y.ni.vɛʁ/ pl. /y.ni.vɛʁ/
Substantiv
univers m., invariabil
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
malteză
(Malti)
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
univers