vanner

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ˈvænər/


Substantiv

vanner, pl. vanners

  1. (min.) aparat de spălat minereu mărunt

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Inevitabil din latină vannāre (confer froma clasică vannere) < din vannō („a vântura”).

Pronunție


Verb

  1. (agr.) a vântura (grâu), a afâna
    Vanner du blé.
  2. a zdruncina, a scutura
  3. (fig.) a scruta, a examina în amănunt
  4. (fam.) a extenua, a epuiza, a obosi
  5. (gastr.) a amesteca

se vanner

  1. (pop.) a se ironiza

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din vanne („ecluză”) + sufixul -er.

Verb

  1. a ecluza, a bara, a stăvili, a îndigui

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din vanne („glumă, vorbă spirituală, haz”) + sufixul -er.

Verb

  1. (pop.) glumi, a face glume

Cuvinte apropiate

Referințe