échouer

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție


Verb

  1. a eșua, a nu reuși
    Il a échoué aux épreuves écrites du baccalauréat.
  2. a se pomeni, a se trezi, a se găsi
  3. (mar.) a atinge fundul, a eșua

s'échouer

  1. (mar.) a (se) descărca pe țărm, a (se) pune pe uscat

Cuvinte apropiate