écouter

Vezi și : êcouter

franceză

Etimologie

Din franceză medie escouter, care provine din franceză veche escouter < latină auscultō („a asculta”). Este dublet al lui ausculter.

Înrudit cu catalană escoltar, italiană ascoltare, occitană escotar, portugheză escutar, română asculta și spaniolă escuchar.

Pronunție

• AFI: /e.ku.te/
•  Audio^fișier

Verb

écouter

1. (v.tranz.) a asculta

   Écoutez, j'ai quelque chose à vous dire.

2. (v.intranz.) a auzi
3. (v.tranz.) a audia, a ausculta

s'écouter

1. (v.refl.) a se asculta

Cuvinte derivate

• écoutable
• écouteur
• écoutoir
• inécoutable
• récouter
• réécouter

Locuțiuni

• écoute-s'il-pleut
• écouter aux portes
• écouter d'une oreille
• n'écouter que d'une oreille

Expresii

• tout flatteur vit aux dépens de celui qui l'écoute

Vezi și

• oreille

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire