audia

română

Etimologie

Din audiență, auditor, audiție etc.

Pronunție

• AFI: /a.u.diˈa/

Verb

Conjugarea verbului audia
Infinitiv	a audia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	audiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să audieze
Participiu	audiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (jur.) a asculta un martor în vederea rezolvării unui proces.
2. (v.tranz.) a asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc.

Cuvinte derivate

• audiere
• reaudia

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• adiau

Referințe

• DEX '98 via DEX online