îmbelșuga

română

Etimologie

Din în- + belșug.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bel.ʃu'ga/

Verb

Conjugarea verbului îmbelșuga
Infinitiv	a îmbelșuga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbelșughez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbelșugheze
Participiu	îmbelșugat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a face pământul să rodească, să devină îmbelșugat.

Cuvinte derivate

• îmbelșugare
• îmbelșugat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online