îmbelșuga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + belșug.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bel.ʃu'ga/


Verb


Conjugarea verbului
îmbelșuga
Infinitiv a îmbelșuga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbelșughez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbelșugheze
Participiu îmbelșugat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a face pământulrodească, să devină îmbelșugat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe