îmbelșugare

română

Variante

• îmbielșugare

Etimologie

Din a îmbelșuga.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bel.ʃu'ga.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbelșugare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbelșugare	îmbelșugări
Articulat	îmbelșugarea	îmbelșugările
Genitiv-Dativ	îmbelșugării	îmbelșugărilor
Vocativ	îmbelșugare	îmbelșugărilor

1. belșug; abundență, îndestulare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online