îmbelșugare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a îmbelșuga.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bel.ʃu'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbelșugare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbelșugare îmbelșugări
Articulat îmbelșugarea îmbelșugările
Genitiv-Dativ îmbelșugării îmbelșugărilor
Vocativ îmbelșugare îmbelșugărilor
  1. belșug; abundență, îndestulare.


Traduceri

Referințe