îmblăciu

română

Etimologie

Confer a îmblăti.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului îmblăciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblăciu	îmblăcii
Articulat	îmblăciul	îmblăciile
Genitiv-Dativ	îmblăciului	îmblăciilor
Vocativ	îmblăciule	îmblăciilor

1. unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bulimica

Referințe

• DEX '98 via DEX online