fragmenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză fragmenter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
fragmenta
Infinitiv a fragmenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fragmentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fragmenteze
Participiu fragmentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe