fragmenta

română

Etimologie

Din franceză fragmenter.

Pronunție

• AFI: /fraɡ.menˈta/

Verb

Conjugarea verbului fragmenta
Infinitiv	a fragmenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fragmentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fragmenteze
Participiu	fragmentat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți.

Cuvinte derivate

• fragmentare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online