împăciuitorist

română

Etimologie

Din împăciuitor + sufixul -ist.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.ʧju.i.to'rist/

Adjectiv

Declinarea adjectivului împăciuitorist
	Singular	Plural
Masculin	împăciuitorist	împăciuitoriști
Feminin	împăciuitoristă	împăciuitoriste
Neutru	împăciuitorist	împăciuitoriste

1. care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului împăciuitorist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăciuitorist	împăciuitoriști
Articulat	împăciuitoristul	împăciuitoriștii
Genitiv-Dativ	împăciuitoristului	împăciuitoriștilor
Vocativ	împăciuitoristule	împăciuitoriștilor

1. persoană care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.

Cuvinte derivate

• împăciuitoristă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online