împăciuitorism
Etimologie
Din împăciuitor + sufixul -ism.
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə.ʧju.i.to'rism/
Substantiv
| Declinarea substantivului împăciuitorism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăciuitorism | invariabil |
| Articulat | împăciuitorismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | împăciuitorismului | invariabil |
| Vocativ | împăciuitorismule | invariabil |
- atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc.
- (p.gener.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online