împăciuitoristă
română
Etimologie
Din împăciuitorist.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului împăciuitoristă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împăciuitoristă | împăciuitoriste |
| Articulat | împăciuitorista | împăciuitoristele |
| Genitiv-Dativ | împăciuitoristei | împăciuitoristelor |
| Vocativ | împăciuitoristo | împăciuitoristelor |
- persoană care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliatoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online