împlânta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină implantare.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.plɨn'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împlânta
Infinitiv a (se) împlânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împlânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împlânte
Participiu împlântat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) înfige, a (se) vârî.
  2. (v.tranz.) (rar) a fixa, a așeza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe