implanta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză implanter.

Pronunție

  • AFI: /im.plan'ta/


Verb


Conjugarea verbului
implanta
Infinitiv a implanta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
implantez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să implanteze
Participiu implantat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce pe cale chirurgicală și în scop terapeutic, în țesutul subcutanat sau în mușchi, un medicament sau un țesut străin care se resoarbe treptat.
  2. (v.tranz.) a stabili, a fixa, a așeza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe