împotrivitor

română

Variante

• împrotivitor

Etimologie

Din a (se) împotrivi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.tri.vi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului împotrivitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împotrivitor	împotrivitori
Articulat	împotrivitorul	împotrivitorii
Genitiv-Dativ	împotrivitorului	împotrivitorilor
Vocativ	împotrivitorule	împotrivitorilor

1. (înv.) persoană care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușman.

Cuvinte derivate

• împotrivitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului împotrivitor
	Singular	Plural
Masculin	împotrivitor	împotrivitori
Feminin	împotrivitoare	împotrivitoare
Neutru	împotrivitor	împotrivitoare

1. (înv.) care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușman.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online