împotrivitoare

română

Etimologie

Din împotrivitor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.tri.vi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împotrivitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împotrivitoare	împotrivitoare
Articulat	împotrivitoarea	împotrivitoarele
Genitiv-Dativ	împotrivitoarei	împotrivitoarelor
Vocativ	împotrivitoareo	împotrivitoarelor

1. (înv.) persoană care se opune, care este împotrivă; (p.ext.) dușmancă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online