împuți
Aspect
Vezi și : impuți |
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.puˈʦi/
Verb
Conjugarea verbului împuți | |
Infinitiv | a împuți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
împuțesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să împuțească |
Participiu | împuțit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
- (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din împuți.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.
Referințe
- DEX '98 via DEX online