împuți

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : impuți

română

Etimologie

Din în- + puți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.puˈʦi/


Verb


Conjugarea verbului
împuți
Infinitiv a împuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împuțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împuțească
Participiu împuțit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție.
  2. (v.tranz.) a umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție).

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din împuți.

Pronunție

  • AFI: /ɨmˈpuʦʲ/
  • AFI: /ɨm.puˈʦi/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru împuți.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru împuți.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împuți.

Referințe