puți

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : puti, putì, pūti, p'uti

română

Etimologie

Din latină *putῑre în loc de putēre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
puți
Infinitiv a puți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
put
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pută
Participiu puțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a emana un miros greu, neplăcut; a mirosi urât.
    Puți a băutură.
  2. (pop.) a fi semneare sau va avea loc.
    Pute a bătaie.
  3. (fig.) (fam.; urmat de determinări introduse prin prep. „de) a avea ceva în cantitate mare, a fi plin de...
    Pute piața de mere.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A puți locul sub cineva sau a-i puți cuiva urma = se spune despre cineva foarte leneș
  • A puți a pustiu = a fi gol
  • Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rău; e așa și-așa
  • Parcă îi tot pute ceva = se spune despre cel care este mereu nemulțumit
  • A-i puți a... = a simți miros de...
  • (adol., vulg.) Vezi că-ți pute curu’! = minți!


Traduceri

Etimologie

Din puți.

Pronunție

  • AFI: /puʦʲ/
  • AFI: /puˈʦi/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru puți.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru puți.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru puți.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru puți.

Sinonime

Referințe