înțărcătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a înțărca + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦər.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înțărcătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înțărcătoare înțărcători
Articulat înțărcătoarea înțărcătorile
Genitiv-Dativ înțărcătorii înțărcătorilor
Vocativ înțărcătoare înțărcătorilor
  1. loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare.


Traduceri

Referințe