înțărcătoare

română

Etimologie

Din a înțărca + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦər.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înțărcătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțărcătoare	înțărcători
Articulat	înțărcătoarea	înțărcătorile
Genitiv-Dativ	înțărcătorii	înțărcătorilor
Vocativ	înțărcătoare	înțărcătorilor

1. loc de pășune, de obicei depărtat de stână, unde se țin mieii după înțărcare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online