închinare
română
Etimologie
Din a închina.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ki'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului închinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | închinare | închinări |
| Articulat | închinarea | închinările |
| Genitiv-Dativ | închinării | închinărilor |
| Vocativ | închinare | închinărilor |
- acțiunea de a (se) închina; rugăciune.
- semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune.
- dedicație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online