încolăcire
Etimologie
Din a (se) încolăci.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ko.lə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încolăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încolăcire | încolăciri |
| Articulat | încolăcirea | încolăcirile |
| Genitiv-Dativ | încolăcirii | încolăcirilor |
| Vocativ | încolăcire | încolăcirilor |
- acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online