înfășurare
Etimologie
Din a înfășura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fə.ʃu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfășurare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfășurare | înfășurări |
| Articulat | înfășurarea | înfășurările |
| Genitiv-Dativ | înfășurării | înfășurărilor |
| Vocativ | înfășurare | înfășurărilor |
- acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei.
- (concr.) fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online