încolona

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + coloană.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.lo'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încolona
Infinitiv a (se) încolona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încolonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încoloneze
Participiu încolonat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre un grup de oameni, de vehicule) a se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într-o coloană.
  2. (v.tranz.) a așeza, a dispune în coloană.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe