încolonare
română
Etimologie
Din a (se) încolona.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ko.lo'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încolonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încolonare | încolonări |
| Articulat | încolonarea | încolonările |
| Genitiv-Dativ | încolonării | încolonărilor |
| Vocativ | încolonare | încolonărilor |
- acțiunea de a (se) încolona.
- (art.; cu valoare de interjecție) exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online