ciocni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară чукна (čukna), ucraineană кокнути (koknuti).

Pronunție

  • AFI: /ʧjok'ni/


Verb


Conjugarea verbului
ciocni
Infinitiv a ciocni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciocnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciocnească
Participiu ciocnit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz. tranz.) a (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot).
  2. (v.tranz.) a lovi ouăle roșii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiției legate de sărbătoarea Paștilor.
  3. (v.tranz.) (despre pui) a sparge coaja oului în care s-a format, pentru a ieși din el.
  4. (v.tranz.) a lovi ușor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare.
  5. (v.tranz.) a lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a facecrape, să plesnească.
  6. (v.refl. recipr.) (fig.) (despre interese, idei etc.) a fi sau a veni în contradicție.
  7. (v.refl. recipr.) (fig.) (despre armate adverse; rar, despre oameni) a se încăiera, a se bate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe