ciocni
română
Etimologie
Din bulgară чукна (čukna), ucraineană кокнути (koknuti).
Pronunție
- AFI: /ʧjok'ni/
Verb
| Conjugarea verbului ciocni | |
| Infinitiv | a ciocni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ciocnesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ciocnească |
| Participiu | ciocnit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. intranz. tranz.) a (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot).
- (v.tranz.) a lovi ouăle roșii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiției legate de sărbătoarea Paștilor.
- (v.tranz.) (despre pui) a sparge coaja oului în care s-a format, pentru a ieși din el.
- (v.tranz.) a lovi ușor unul de altul paharele de băutură, în semn de urare.
- (v.tranz.) a lovi un obiect fragil, producându-i o crăpătură, o plesnitură; a face să crape, să plesnească.
- (v.refl. recipr.) (fig.) (despre interese, idei etc.) a fi sau a veni în contradicție.
- (v.refl. recipr.) (fig.) (despre armate adverse; rar, despre oameni) a se încăiera, a se bate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online