înștiința

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + știință.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃti.in'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înștiința
Infinitiv a înștiința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înștiințez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înștiințeze
Participiu înștiințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa.
  2. (v.refl.) (înv.) a lua cunoștință, a prinde de veste, a afla.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe