înștiința

română

Etimologie

Din în- + știință.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃti.in'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului înștiința
Infinitiv	a înștiința
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înștiințez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înștiințeze
Participiu	înștiințat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa.
2. (v.refl.) (înv.) a lua cunoștință, a prinde de veste, a afla.

Cuvinte derivate

• înștiințare
• înștiințat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online