îndreptar

română

Etimologie

Din în- + dreptar (învechit „îndreptar” < drept).

Pronunție

• AFI: /ɨn.drep'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului îndreptar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndreptar	îndreptare
Articulat	îndreptarul	îndreptarele
Genitiv-Dativ	îndreptarului	îndreptarelor
Vocativ	îndreptarule	îndreptarelor

1. colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online