călăuză

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din turcă kılavuz, neogreacă καλαυζισ (kalaúzis).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
călăuză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călăuză călăuze
Articulat călăuza călăuzele
Genitiv-Dativ călăuzei călăuzelor
Vocativ călăuză călăuzelor
  1. persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid.
  2. persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător.
  3. îndreptar, ghid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe