însemna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină insignare sau în + semn.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
însemna
Infinitiv a însemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însemnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însemneze
Participiu însemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere.
    A însemna un obiect pentru a-l identifica.
  2. a nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare.
    un animal de tăiere.
  3. a delimita.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A însemna cu fierul roșu = a înfiera


Traduceri


Verb


Conjugarea verbului
însemna
Infinitiv a însemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însemn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însemne
Participiu însemnat
Conjugare I
  1. (v.intranz. unipers.) a avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta.
    Această poreclă nu înseamnă nimic.
  2. (despre cuvinte) a avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles.
    Ce înseamnă când visezi un porumbel?
  3. a avea o anumită importanță, o anumită valoare.

Sinonime


Traduceri

Referințe