înfietoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din înfietor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.e'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfietoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfietoare înfietoare
Articulat înfietoarea înfietoarele
Genitiv-Dativ înfietoarei înfietoarelor
Vocativ înfietoareo înfietoarelor
  1. persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptatoare.


Traduceri

Referințe