înfietor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înfia + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.e'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfietor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfietor înfietori
Articulat înfietorul înfietorii
Genitiv-Dativ înfietorului înfietorilor
Vocativ înfietorule înfietorilor
  1. persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe