înfietor

română

Din a înfia + sufixul -tor.

Declinarea substantivului înfietor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfietor	înfietori
Articulat	înfietorul	înfietorii
Genitiv-Dativ	înfietorului	înfietorilor
Vocativ	înfietorule	înfietorilor

persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator.